emil brumaru

Crini răi

„Rodul săptămânii
Cade-n palma mâinii

Şi mi-l iau, răi, crinii
Şi mi-l duc departe,

Roua mi-o desparte
De cântec şi carte,

Lumina mi-o plimbă
Pe-o uliţă strâmbă,

Flaut schimbă-n drâmbă
Ţipând a ruşine,

Şi-mi rupe din mine
Aripile fine…”

 

Reclame

năluca

Frunză verde alunică!
Mircea suie pe potică,
și’ntâlnește o fetică,
cu cofița într’o mână
cu apă de la fântână;
„Copilițo, stai să beu”,
„Ba, bădiță, ba nu vreu,
că mă tem de dragul meu”
„Nu te teme, fata mea,
că dacă s’o mânia,
cu baltagul l’oi lovi
cu pământ l’oi înveli”
„Mergi în vale, la fântână,
că’i găsi o cofă plină
scoasă chiar cu mâna mea;
descalecă și o bea
da-ți fă cruce și o suflă,
să nu fie vreo Nălucă,
să nu fie descântată
de baba cea blestemată”.
Mircea fetei mulțumea,
la fântână se ducea,
cofa plină o găsea;
dar el cruce nu-și făcea.
pe deasupra nu sufla,
ci la ea năvală da
și’nghițea numai o dată
și simțea dorul de fată,
și’nghițea de două ori
și-l apuca reci fiori;
și’nghițea a treia oară
și cădea mort la isvoară;
că’nghițise o Nălucă…
În pustii ducă-s’ar, ducă!


in reverse

WP_20180518_002-002


„When we wish to correct with advantage, and to show another that he errs, we must notice from what side he views the matter, for on that side it is usually true, and admit that truth to him, but reveal to him the side on which it is false. He is satisfied with that, for he sees that he was not mistaken, and that he only failed to see all sides. Now, no one is offended at not seeing everything; but one does not like to be mistaken, and that perhaps arises from the fact that man naturally cannot see everything, and that naturally he cannot err in the side he looks at, since the perceptions of our senses are always true.”

Blaise Pascal

Citește în continuare

am burta plină de cuvinte

prolix, bavard, locvace, limbut, logoreic, redundant


style

“If cats looked like frogs we’d realize what nasty, cruel little bastards they are. Style. That’s what people remember.”

Terry Pratchett


dragostea

…„Dragostea de fată mare,
Ca fasola din caldare,
Cînd îi pui un pumn de sare;
Iar dragostea de nevastă,
Ca garoafa din fereastă:
Dimineața înflorește,
Peste zi se vestejește.” Ion Creangă